Poezie Nimic...

NIMIC...



Nimic să nu ne-ndepărteze

De starea-nvăluită-n har

Chiar de-ar veni să ne-ntristeze

Un val mai greu sau un coșmar.



Nimic...nimic să nu răpească

Din inimi dorul pentru Cer

Chiar de-ar veni să ne rănească

Acei ce-n necredință pier.



Nimic să nu ne-adoarmă crezul

Ce-i modelat după Cuvânt

Căci el constituie chiar miezul

Vieții noastre pe pământ.



Nimic din ce oferă glia

Să n-acceptăm, să nu dorim

Spre a putea-mplini solia

La care, permanent, gândim.



Nimic...nimic să nu-ntineze

Relația cu-al nostru Ghid

E-n noi să ne orienteze

Să nu ne rătăcim prin vid.



Și-așa pătrunși de consacrare

Cu vrednicie să slujim

Prin orice vânt de încercare

Spre Sfânta Țară să pășim.



gc/19 aprilie, 2012