Poezie Patru fraţi înfuriaţi

Patru fraţi se-mpart pe-o ţară

Şi pe vremea de afară

Şi de şase mii de ani

Sunt duşmani şi iar duşmani.



Patru fraţi , patru-mpăraţi

Toţi în vânt înveşmântaţi

Învrăjbiţi şi-nfuriaţi

Iar când unul biruieşte

Ceilalţi luptă vitejeşte

Şi pe vremea de afară

Se unesc şi îl doboară .



Pe-ntuneric şi lumină

Fără să fie vreo vină

Ei se tot împotrivesc

Şi pe rând ei biruiesc

Aşa , deci , că an de an

Trei prieteni şi-un duşman

Nu cedează-n nici un fel

Acest puieril rezbel .



Poate ai şi tu un frate

Pe care-l urăşti de moarte

Şi cu alţi fraţi te uneşti

Ca pe el să-l nimiceşti



Dacă eşti şi tu ca ei

Ca cei patru fraţi mişei

Care se tot războiesc

Şi pe rând se războiesc

Nu uita că pe pământ

Biruieşte prin Cuvânt

Omul bun şi umilit

Liniştit şi potolit



Nu eşti vânt şi nici furtună

Ci eşti om cu minte bună

Placăţi te rog sfatul meu

Să fii bun ca Dumnezeu



Să fii bun cu al tău frate

Să-i vorbeşti cu bunătate

Să te porţi cu el frumos

Onorându-L pe Hristos