Poezie Cea mai teribilă boală

Cea mai teribilă boală

Nu-i sida și cancerul

Ori vre-o lepră ancestrală

Care poate ucide trupul

Ci una catastrofală

Care ucide sufletul.



Și aceasta, precum știți

Nu-i alta decât păcatul

Ce vine fără să-l simți

Și-ți cuprinde sufletul

În cleștele lui fierbinți

Unde-și găsește sfârșitul.



O, de-am fi mai conștienți

De prezența-i înșelătoare

Și nu ne-am lăsa răpiți

În brațele-i amăgitoare

Am putea fi mai scutiți

De chinuri sfâșietoare...



Sursa noastră de viață

Este Însuși Dumnezeu.

Cine-ascultă-a Lui povață

Urmându-L pe Fiul Său

Cu hotărâre, prin credință

Este izbăvit mereu

De moarte și suferință.



Căci Hristos, prin jertfa Lui

Ne curățește de păcat

Și toate efectele lui...

Iar sufletul ni-l fă curat

Prin Puterea Duhului,

Să putem trăi în veac!



Zaragoza 22/04/2012

De Ioan Hapca (Ionică)