Poezie Ziua răpirii

În strai de ignoranţă şi sfidare

Pământul se îndreaptă spre abis,

Deşi se-aude parcă tot mai tare

Vocea profeţilor, din depărtare,

Spunând cu îndârjire: Este scris!



Se-arată profeţiile-mplinite,

Dar cine pune azi pe ele preţ?

Cei care cred, excepţii fericite,

Au sufletele prea ades rănite

De-al lumii nedisimulat dispreţ.



Dezmăţ, minciună, ură, nepăsare

Inundă lumea tot mai violent,

Dar cei curaţi privesc, sperând, spre zare

Şi iată că apare, da, apare

Un fenomen ce n-are precedent!



Pe nori de aur, foc şi strălucire,

Vestit de trâmbiţa lui Dumnezeu

Şi glas de-arhanghel care dă de ştire,

Vine Isus, multaşteptatul Mire,

În glorii împletite-n curcubeu.



Se-aprind în inimi sfinte simţăminte

Într-un torent încins de bucurii,

Şi, având slava ca îmbrăcăminte,

În trupuri noi ies sfinţii din morminte

Şi se alătură sfinţilor vii.



Mireasa lui Cristos este răpită

Să-şi întâlnească Mirele pe nor;

Da, cea hulită, cea dispreţuită

Se-nalţă-acum în slavă, fericită,

Având iubirea aripă de zbor.



Pământul e cuprins de uluire,

Oameni dispar în chip miraculos

Dar totu-i scris, şi-acum e o-mplinire:

Se-nalţă spre eterna fericire

Biserica, Mireasa lui Cristos.



Amin