Poezie Călătoresc spre cerul minunat

Călătoresc spre cerul minunat



Călătoresc spre cerul minunat

Mânat de-a dorului speranţă,

Căci voi ajunge-n el, purtat,

De Duhul Sfânt cu siguranţă

Spre locul ce mi-e pregătit,

De Domnul meu ce m-a iubit.



Călătoresc spre cerul minunat

Cu-al lui Eden de farmec plin,

Cu Raiul de-unde au plecat

Ai noştri strămoşi, cu suspin

Pentru-a lor mare neascultare

Fiind izgoniţi, sub blestemare.



Călătoresc spre cerul minunat

Cu sufletu-n avânt de bucurie

Căci Domnul m-a răscumpărat,

Căci El m-atrage, în veşnicie

Prin Jertfa Lui cea salvatoare,

Dar cu pretenţia de ascultare.



Şi astfel eu, călătorind Îl laud

Crezând din toată a mea fiinţă,

Că-n cer cântările-mi se-aud

Fiind semnul de recunoştinţă,

Penrtu aşa dragoste-n iertare

Ce-n ceruri n-are asemănare.



Flavius Laurian Duverna

23 aprilie 2012