Poezie Cartea Sfântă (1)

Scrisa de: -Ion_Marcel
Vizualizări: 63
Scrisa:
BBCode: [url=/poezie/id/2820-cartea-sf-nt-1]Cartea Sfântă (1)[/url]

Cartea Sfântă-n întregime

Plină-i de comori sublime,

De splendori fără apus

Și prezența lui Isus.



Prin Cuvântul ei sublim

Sufletul ni-l mântuim

Căci are în El putere

De viață și înviere.



Slova-I e izvor de viață,

De putere și speranță,

De har sfânt, de îndurare

Și de binecuvântare.



După-a ei povățuire

Poți trăi-n neprihănire.

În suflet primești lumină

Dintr-a ei slovă divină



Ce-ți descoperă iubirea,

Mila și desăvârșirea

Slăvitului Mântuitor,

Salvatorul tuturor.



Ea e scut și adăpost;

Pe pământ dă vieții rost

Și trasează tuturor

Țelul Sfânt nemuritor.



Vasele noastre de tină

Ea le umple de lumină,

Împlinește-a noastre visuri;

De-a fi sfinți și fără lipsuri...



Găsim în Cuvântu-I Sfânt

Totul despre-acest pământ,

Chiar pe bunul Dumnezeu

Ni-L descoperă mereu.



Redactat-a tot trecutul

Împlinit cu deamănuntul;

Ce spune secole-nainte

La timp toate-s împlinite.



Despre tot ce trăim noi

Și până-n ziua de apoi

Totu-i bine redactat

Și se-mplinește exact.



În puținele-i volume

Spune totul despre lume;

Despre-nceput și sfârșit

Și despre tot ce-i rânduit...



Ea ne-nvață biruința

Și ne edifică credința

În Domnul Mântuitor

Scumpul nostru Izbăvitor



Ce ne înnoiește ființa

Ca să-I moștenim Viața

Și Sfânta-I Împărăție

În nespusă bucurie...



Cartea Sfntă-n întregime

Plină-I de Comori Divine

Ce-n necaz ne mângâie

Și pe veci ne mântuie.



Zaragoza 22/04/2012

de Ioan Hapca (Ionică)
SMS
Nu a fost notată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Nu a primit aprecieri încă!
Apreciază - dezapreciază
Nu a fost comentată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Distribuie pe: facebook | twitter | google | linkedin | myspace | email
Poezii >> Poezii, categoria Diverse >> Poezie Cartea Sfântă (1) | Salvatorul.ro
meniu prim
Consacrarea nu înseamnă a-I da ceva lui Dumnezeu, ci a nu lua nimic din ceea ce Îi aparţine.