Poezie Lumina lui Apollo

Lumina lui Apollo

de Octavian Sarb



Unde sa imi plec, azi,capul,

Caci ma aflu-ntre straini…

Imi rasuna-n minte sfatul:

“-Nu pleca in loc de chin!”



Nu cauta iubire-acolo!

Nu ai cum sa o gasesti!

In lumina lui Apollo,

Nu sunt legaturi ceresti.



Nu gasesti in Adunare,

Nici o fata de iubit?

Vei trai clipe amare,

De-o straina chinuit.



La-nceput, va fi cu tine,

Si-ti va spune ca-i a ta,

Numai miere de albine,

De pe buze-i, vei gusta.



Si, cu gingasie-n brate

Te-a cuprinde, zi de zi,

Tavalindu-te-n fanate,

Tu, la stele, vei privi.



Si, in gandul tau, vei spune:

“-Cerul e de partea mea,

Caci iubirea nu apune,

Ci,mai sus, se va `nalta.”



Nu va trece multa vreme

Si ai tai vor fi straini,

Caci au vrut sa te blesteme

Cununandu-te cu-oricini,



L-a marturisit pe Domnul,

Si botezul l-a facut,

Chiar, daca te-apuca somnul

Cand ii vezi chipul de lut.



Iata ca trecut-au anii

Si povara ta e grea

Caci ai inteles ca banii

Nu pot fericiri sa-ti dea,



Si iubiri si frumusete

In decursul lor se sting,

Toate visele marete,

De-al tau cuget, se desprind.



Cerul s-a facut de-arama.

Pamantu-arata ca un Iad.

Tot ce ai zidit se sfarma,

Tu te simti ca un bastard.



Nu mai esti dorit de nimeni,

Sufletul ti-e chinuit,

Caci nu poti cu ei sa semeni,

Ca esti altfel plamadit.



Ca-nchinarea de acasa

Si altarul lui Hristos

N-au in ele vreo angoasa,

Ci mirajul odios.



Astazi ma intorc acolo,

Astazi, eu ma pocaiesc,

Ca-n lumina lui Apollo

Nu mai vreau ca sa traiesc.



Oradea 22 Aprilie 2012.