Poezie Metamorfoza (1)

forever



între două oglinzi

fulgi rari se topesc inegal

o fâşie de cer întoarce agonic inele

în ultima horă şi peştii se prind

la masa tăcerii nevăzutele rosturi

desfac muguri noi din

cuvânt



musteşte câmpia

şi dealul în formă de pâine

se-mparte la stoluri nomade

alte păsări prin cuiburi apun

prea curând înverzit buzunarul

ascuns mai departe la piept

dintr-o vârstă în alta

convulsii de sevă semnează

un trunchi renăscând



mai e loc mai e timp de-un şotron

cu piatra tocită în ambele sensuri

aprind de la sine culorii

alt rug



descântecul febrei porneşte frenetic

dezlegările bat gongul trezirii

în cercul cromatic începe corrida

trei parce abdică în verdele crud

mereu între pisc şi pustiu

relieful obligă vederea să fie înaltă

privim împreună prin singurul ochi



Tu către mine iar eu către cer