Poezie Mireasa...

Pe mâinile-I rănite,

Din cuiele Ce-L dor,

Isus suie spre ceruri,

Cu drag al Său popor.

Chiar dacă sângerează,

Oftează greu şi plânge,

El nu se uită-n urmă...

Şi crucea nu o frânge!

Mai geme şi mai duce

Purtând Mireasa-n braţe,

Să nu piardă niciunul

La masa cu dulceaţă.

Se-opreşte şi mai iartă,

Mai leagă câte-o rană,

Se-apleacă să mai şteargă,

O lacrimă din geană.

Dar urcă, nu Se-ntoarce

Şi poartă către cer...Mireasa

Căci i-a promis iubire,

Şi pacea, şi dulceaţa.

De mii de ani, El urcă

Spre sfântul infinit...

Iar eu, umil, gândesc:

- O Doamne, al nost'...

Mai poţi? N-ai obosit?

Din ceruri îmi răspunde

Zâmbind: "Vin în curând".

Mireasă, Pregătire!

Se-aud îngeri cântând...