Poezie Cel ce gura îşi păzeşte

Cine gura, şi limba îşi păzeşte

Pentru el va fi mai bine

De necazuri el sufletu-şi scuteşte

Liniştit e până mâine.



Cine neprihănirea urmăreşte

Domnul, îl răsplăteşte

Înţelepciune multă-i dăruieşte

Şi de rău El îl păzeşte.



Cinste, slavă şi viaţă el găseşte

Domnul, îi stă alăturea

Domnul, cu putere-l întăreşte

Comori de preţ lui îi va da.



Belşug şi bogăţie are-n casă

Cel ce gura îşi păzeşte

Domnul lui, niciodată nu îl lasă

Cu drag îl ocroteşte.



Şi dacă limba lui îşi stăpâneşte,

Nu se ceartă, nu răneşte,

Al nimănui trecut nu-l răscoleşte,

Nimic rău nu-nfăptuieşte,



El, din toată inima se străduieşte

S-adune Untdelemn Sfinţit

Cu grijă-L strânge şi nu-L risepeşte

Căci de la Domnul l-a primit.



Cine, gura şi limba, îşi păzeşte

Comori de preţ adună

Doar pe Domnul Dumnezeu slujeşte

Căci El îi dă, Lumină!



A.N

21.04.2012 Firenze