Poezie Poezia mea-i un cântec

Poezia mea-i un cântec

Ce îl cânt cât mai frumos

Iar Cel care mă inspiră

Este chiar Isus Hristos.



Pana mea El o conduce

Eu o las în voia Sa

Mintea mea e prea puţină

Şi cu ea doar aş strica.



Nici chiar cerul nu-L cuprinde

Pe Cel care ne-a creat

Şi-unui bulgăre de tină

Ca să scrie-i este dat.



Ce-ar putea un rob netrebnic

Să aştearnă pe hârtie

Decât laudă de sine

Şi în rest doar nebunie ?



E de-a dreptul chiar fantastic ,

Că ţărâna Îl slujeşte

Jertfa Sa pentru aceasta

Pur şi simplu te uimeşte!



Nu îngădui o, Doamne,

Să mă-nfumurez cumva

Şi de-o fi să se întâmple

Să îmi dai câte-o nuia .



Să mă-ndrepţi pe calea bună

De cumva voi rătăci

Şi atunci cu bucurie

Eu din nou Te voi sluji



Tot ce am Îţi aparţine

Şi e darul Tău frumos

Ţi-l dedic cu bucurie

Domnul meu, Isus Hristos.