Poezie Vechiul virus...

Vechiul virus „nepăsare”

Nimeni nu spune că-l are,

Însă face mari ravagii...

Și umple multora desagii.



Ai spune că nu se moare

Nicidecum de nepăsare,

Dar tu însuți ai să mori

Dacă-s toți nepăsători...



Deznădejdea mea e mare

Căci văd multă nepăsare;

Spun cu toții așijderea

„N-am nimic cu nimenea!”



Și sufletul meu e-n-tristat

Căci asta-i foarte-adevărat;

Nu mai au unul cu altul

În comun, decât păcatul,



Căci cuprinși sunt de o stare

Ce se cheamă nepăsare

Și-este clar și-adevărat

Că nepăsarea e păcat!



„N-am cu nimenea nimic!”

Căci de toți mă cam dezic...

Și-i tare greu de îndurat

Când asta-i adevărat!



Spui că sora-i cam...tăcută,

Nu-ntrebi cu ce se confruntă!

Iar când un frate-i la necaz

Tu, n-ai lacrimi pe obraz....



N-ai nimic cu cel ce plânge

Când durerea îl răsfrânge...

Când unu-i vesel, bucuros

Tu ești doar trist și mânios!



Dacă ție-ți merge bine

Pot pieri toți lângă tine

Căci nimic nu te mai doare

De acela care moare!



Dar nepăsarea ta de azi

E groapa morții-n care cazi

Căci cel cuprins de nepăsare

Este primul care moare!



O-ntrebare-ași vrea să pun:

Cei ce n-au nimic comun,

Cum se vor bucura oare

De-o Mântuire-așa de mare



Ce în dar la toți s-a dat...

Dacă ei n-au îmbrăcat

Încă, haina mântuirii

Și trăiesc în voia firii?!



Numai dragostea te leagă

Cu inima ta întreagă

De cei care-n jurul tău

Suferă s-au trăiesc rău!



Unde nu-i dragoste, frate

Îi nepăsare, adică moarte

Căci ceia ce te-nconjoară

De nu-i dragoste, te-omoară!



Ori iubești și ești lumină,

Ori inima-ți este plină

De-ntunericul cel mare

Și de-a morții nepăsare!



Ori ai dragoste frățească,

Ori răceală diavolească

Da-mpreună, niciodată

Nu stă una cu cealaltă!



Când vorbim de nepăsare

Nu-i destul că știm de stare,

Nici măcar c-o condamnăm,

Ci, trebuie să ne răsculăm



Împotriva ei cu toții!

Să nu stăm așa ca morții

Acuzați de nepăsare

Spre veșnica condamnare!



Împotriva nepăsării;

Azi, în ziua cercetării

Să ne ridicăm la luptă

Căci Însuși Dumnezeu ne-ajută!



Zaragoza 14/04/2012

de Ioan Hapca (Ionică)