Poezie Necredința lui Toma

Isus după ce-a înviat,

La ucenici s-a arătat,

Și erau toți adunați,

Căci ei se iubeau ca frați.



La ei Isus a venit,

Pace vouă le-a grăit,

Mâinile și coasta Sa,

Le-a arătat Mesia.



Când l-au văzut pe Isus,

Ei s-au bucurat nespus,

Însă Toma nu era,

Când Isus se arăta.



Ucenicii când i-au spus,

A rămas pe gânduri dus,

Și a spus: nimic nu cred,

Până pe Domnul nu-l văd.



Să-mi pun mâna-n coasta Lui,

Și să văd semnul de cui,

Să-i văd mâinile străpunse,

Și-a Lui coastă ce-o împunse.



Domnul la ei a venit,

Pace vouă! Le-a grăit.

Și lui Toma-i glăsuia,

Pune-ți mâna-n coasta Mea.



Crede și nu te-ndoi,

Ferice de tini va fi,

Eu sunt, moartea am biruit,

Din mormânt, Eu am ieșit.



Cei ce cred că am înviat,

Vor fi vii cu adevărat,

Cerul ei vor moșteni,

Împreună-n veci vom fi.



Crede-ți și vă bucurați,

Pe Mine să mă urmați,

Voia Mea să împliniți,

Ca frații să vă iubiți.



Stați mereu în rugăciune,

Face-ți numai fapte bune,

Crede-ți în Mine mereu,

Căci sunt Fiu de Dumnezeu.

Amin