Poezie Primăvara firii

se plimbă prin ochii-mi

culoarea

pe nourii albi îmi sprijin obrazul

verde crud

cu buzele arse orice-ar fi

sărut în genunchi necuprinsul

şi apa o sorb

lângă firul de iarbă

odată cu ploaia adorm



muguri moi în balans prematur

mă susțin

și luna o mângâi când maluri înalte

în cheiuri o strâng

urzeala de seve sunt datul pe răni

pământești

din râul luminii instant se aprind

lumânările vii

la cină polenul iubirii respiră prin sporii

coroanei de spini

incurabil un gând răstignit

măsoară în cruce pământ înflorit

în lăuntru-mi

și giulgiu de fluturi atârnă la poarta

iertării



printre ierburi amare

ramân în impas alte gânduri

doar cel înviat de credință

le-aduce din torța luminii un fir

fără seamăn

le strânge mănunchiuri

și-n raiul deschis devin rourate

rostind pe o singură voce



Hristos A Înviat!