Poezie Rob si roaba

O, ce bine-i cand crestine

Te crezi robul Domnului

Si te lupti mergand prin viata

Sa faci sfanta voia Lui



Ce nadejde, ce speranta

Ai in inima mereu

Cand tu ai incredintare

Ca esti fiu de Dumnezeu!



De esti rob aicea jos

Vei fi fiu acolo sus

Caci promisiunea aceasta

Ti-o face insusi Isus



De-L asculti mereu pe Domnul

Si ca rob vesnic slujesti

Nu vei ramanea de-ocara

Nici in cele pamantesti



Dar ai grija, ca pe cale

Intalnind vreun dusman

Sa n-o iei pe alta cale

Ratacind spre-un alt liman



Si sa faci deosebirea

Cand, cum si cui ii slujesti

Caci cel rau, nu pune-n tine

Slujbe vesnice, ceresti



El te umple de pacate

In gunoaie te ingroapa

Si din rob al ascultarii

El te face-ndata...roaba



Si-apoi cari draga crestine

La gunoaie, la pacate

De te miri ca-n viata aceasta

Nu mai poti nicicum razbate



Nu te-ndeparta de Domnul

C-ajungi roaba celui rau

Stai mai bine-n pocainta

Slujind doar pe tatal tau



Si nu te uita vreodata

Cat de mare e pacatul

Caci nu pleaca de la tine

Pana nu atrage altul



De aceea, te fereste

De-orice pofta, de-orice gand

Care stii ca nu-s pe placul

Dumnezeului Cel Sfant



N-asculta soapte straine

Nu urma sfatul gresit

Ci te-nchina trup si suflet

Celui ce te-a mantuit!



Nu fi sfant de vreme buna

Fii cu Domnul si in greu

Caci asa-ti vei albi haina

Si vei fi cu Dumnezeu.