Poezie Sângele lui Isus

Dorinţele ne vin şi fug

C-aşa ni-i dat să ceară firea

Şi în uitări cu-ncetul curg

Până le cere amintirea.



Dorinţele apar, dispar –

Eu protestez ca-mpătimitul,

Doară că lupta-i în zadar

Căci ele nu îşi pierd poftitul.



Nedumerit:”De unde vin

Pe capul meu aceste scârbe

De mă împroaşcă cu venin

Şi mă-nfierbântă ca şi sârbe?”



Ele doar râd iar pofticios

Şi mă invit cu glasuri line:

„Oh, Doamne, ce sunt păcătos!...

Te rog, mă apără de mine!”



Şi iarăşi lupt cu dinţii strânşi

Nevrând să le ascult ispita,

Iar ele râd cu ochi aprinşi

Văzându-mi inima mâhnită.



„Isuse-am spus – eu sunt răpus

Căci nu pot ca să scap de ele,

Curaj n-am să privesc în sus

Când am în mine-atâtea rele...”



„De ce dar sângele-Am vărsat,

Creştinul meu, pe lemn de cruce? -

Să ai putere în luptat

Şi nici un duh să nu te spurce.



Suntr mulţi ce vor cu firea lor

Să lupte cu poftiri de macră

Şi gem în trai obositor

De-o viaţă searbădă şi acră.



Iar alţii fug cu ochi şocaţi

Să se ascundă în Pisanii

Şi bat mătănii învăţaţi

Cu minţi strâmbate de citanii.



Ci rău-n ei nu-şi amăgesc

Şi el se-nfoaie-n ei mai tare:

Se pizmuiesc şi se pârăsc

Cu zâmbete linguşitoare.



Astăzi grămezi de astfel „sfinţi”

Cu măşti pe-obrazurile-şi trase

Având credinţa doar în minţi

Şi muşcături preaveninoase,



Îmblând cu ochi iscoditori

Ca cineva să nu-i întreacă

Ei au pârât de-atâtea ori

Că aceasta deveni o joacă.



Pârând, hâtrind şi lăcomind

Atacă scena pocitura,

Dar uite cum, mătăhăind,

Arată c-au citit Scriptura!



Ei sunt pecetluiţi pe cap

Şi sunt demult semnaţi pe mână:

În poarta-ngustă nu încap

Şi nici nu ştiu ce e Lumină!”



Am răsărit atunci în sus

De-mi măsurai iar inamicii:

„Prin Sânge Sfânt a lui Isus

Cărăbăniţi-vă de-aice!!!”



Mai mult nimic – au dispărut

De parcă nici n-au fost vre-odată

Şi orice duh rămase mut

În faţa Duhului din Tată.



De-atunci doar cum apare-un rău

Cu Sânge-l spăl fără de milă

Şi-s fericit în Dumnezeu,

Şi nici o poftă nu mă-mpilă.



Iar zavistele s-au uscat,

Îmi dispăru orice minciună

Şi de vre-un rău în mine-a dat

Îl scot afară-ntotdeauna.



Trăind cu Duhul lui Cristos

Nu poate-un rău să te doboare

Şi vei păşi victorios

Pe calea vieţii viitoare.



Iar dacă doară joci un rol

Actor eşti numai în Lumină –

Învăţătura duce-n gol,

Iar piesa scenii se termină!