Poezie Se varsă zorile...

Se varsă zorile...



Se varsă zorile, de ziuă

Şi se-ntrvede dimineaţa,

Cu-a ei frumoasă auroră

Ce străbate rupând ceaţa,

Iar ucenicii stau la proră

Veghind, că-i ultima oră,

Şi ţin totul sub obsevare,

Până la răsărit de Soare.



Se varsă zorile, de ziuă,

La orizont lumini mijesc

Iar întunericul se pierde

Când în mărire ele cresc,

Şi aurora, în roşu-verde

La ucenicul care-o vede,

Declamă ziua frumoasă,

În farmec spectaculoasă.



Se varsă zorile, de ziuă,

Vertiginos lumina creşte

Şi-n cadrul nopţii feeric,

Intensitatea-i se măreşte

În spaţiul sublim, eteric,

Anulând negru-ntuneric,

Şi-apare Împăratul Soare

Isus, prin binecuvântare.



Flavius Laurian Duverna

19 aprilie 2012