Poezie Nimic nu-i nou

Nimic nu-I nou



Nimic nu-i nou in asata lume

Si totu-i goana dupa vint,

Toate sunt desartaciune…

Asa cum vin se duc pe rind.



Munceste omul viata toata

Agonisindu-si bogatii

Nu se gindeste ca odata

Le va lasa plecind in vesnicii



Si bucuria este pe o clipa

Apoi dispare dusa de tristeti

Pe tarim uitat a timpului risipa

Calcata in picioare cu dispret



Nici frumusetea mult nu tine,

Sclipirea ei e ca scinteea

Tu crezi ca ea iti apartine,

Insa cu tine mult nu vrea sa stee.



Iar timpul ce-l avem in fata,

E ca mirajul in pustiu

Ne facem planuri mari in viata,

Dar inselindu-ne el fuge ca un riu.



Si atunci al nostru ce ramine?

Daca toate trec fugar…

Nu e a ta nici ziua cea de mine,

Ci numai clipa din prezent o ai ca dar.



Deci pretuieste ce e vesnic,

Ce nu trece de sub soare

Numai sufletul ramine ca un sfesnic

L-ai pregatit pentru etern tu oare ?