Poezie Vino, ISUS!

Vino,Isus!



*****

Inima mea-i, de dorul Tău frământată,

Să zbor cu Tine, Isus în Ţara Minunată,

Unde întuneric nu-i, ci doar lumini.

Vino pe nor cum ai promis că vei veni.



Când vei veni, de în mormânt voi fi,

Să mă ridici în trupul nemuririi.

Şi voi zbura cu stolul de lumini,

Atrasă de magnetul mântuirii.



Invierea, răpune boldul morţii,

Erupte viata din Făclia iubirii.

Legământul sfânt, lumina nemuririi

Mă duce-n Paradisul Fericirii.



De vei veni cât mai sunt în trup vie,

Trupul neputrezirii peste mine să fie,

Transformată pentru o nouă dimineaţă,

La clipeala ochilor în eternă viaţă.



Mi-e dor s-aud strigătul chemării,

Ce împânzeste albastrul zării,

Adunând intreg poporul sus pe nor.

Ca porumbei cu aripi sfinte-n zbor.



Pe unda vieţii ne poartă legământul,

Părăsind degrabă cu toţii pământul,

Îmbrăcaţi în veşmântul de Mireasă,

S-ajungem cât mai iute toţi Acasă.



Cu îngerii în cor să-i cântăm mărire,

Să-nceapă nunta iubitului nost’Mire,

Şi slavă să-I aducem ne-ncetat.

Căci mântuirea vieţii a triumfat.



Amin!