Poezie Pe drumul vieții (1)

În răcoarea dimineții

Din zenituri programat

Toate drumurile vieții

Parcă ni s-au adunat.



Către zările senine

Gândul ne-am împreunat,

Și la rău ca și la bine

Înapoi nu am mai dat.



Azi în hohote de râs

Am trăit și ne-am distrat,

Mâine-n lacrime și plans…

Dar am tot înaintat.



Am avut într-una parte

Și de bune și de rele

Și-am mers zilnic mai departe

Chiar de-au fost zilele grele.



Ne iubim ca la-nceput

Chiar dacă-am îmbătrânit

Că-mpreună-am petrecut

Tot ce-n viață-am întâlnit.



Nu c-am fost mai străluciți

Am ajuns biruitori

Ci, fiindcă-am fost iubiți

De Domnul, și-ascultători…



El ne-a scos din labirinturi

Și curse-ntinse de dușman,

Din furtuni și grele vânturi

El ne-a adus la liman.



Ne-a prins valul uriaș

Dar departe nu ne-a dus

Că-a fugit și-acel vrăjmaș

Când L-am chemat pe Isus.



Și acum, pe drumul vieții

Călăuziți de Dumnezeu

Râvnim zorii dimineții

Pentru-a fi cu El mereu.



Zaragoza 18/04/2012

de Ioan Hapca (Ionică)