Poezie Am mai privit în urmă...

AM MAI PRIVIT ÎN URMĂ



Am mai privit, odată, în urmă și-am văzut

Cum pașii vieții mele primit-au îndrumare

Cum Raza cea divină mi-a fost și ghid și scut

Și cum din stări precare mi-a dat eliberare.



Am constatat cum paza cerescului Părinte

M-a însoțit pe cale, nu m-a lăsat să pier

Iar flacăra intensă din zona cea fierbinte

A fost, îndată, stinsă de ploile din Cer...



Și-am străbătut cărarea cu multe labirinturi

Chiar când capcane fost-au plantate de vrăjmași

Iar când venit-au, reci, netrebnicele vânturi

Le-a-nvins Acel ce poate să-nvingă uriași.



A fost și întristare, au fost și satisfacții

Dar nu s-a stins nădejdea formată prin Cuvânt

Și când au fost ispite și când au fost atracții

M-am prins și mai puternic de sfântul Legământ.



Au dat năvală valuri puternice, perfide

Și uneori credeam că-nspre neant sunt dus

Un duh străin zicea: ”Acum te voi ucide!”

Dar a fugit îndată când am rostit ”ISUS!”



Am mai privit, odată, în urmă și-am văzut

Cum binecuvântarea m-a însoțit oriunde

O, nu e fantezie și nu mi s-a părut

De-aceea toată viața în Fiul m-oi ascunde.



George Cornici/17 Aprilie, 2012