Poezie Să fii sare și lumină

Să fii lumină în întuneric

Și-un soare blând ce încălzește

Topind ghețarul cel puternic

Din sufletul ce lâncezește

În temnița păcatului...

Să-aduci lumina Cerului

În orice loc întunecat

Din ființa veche-a omului

Și dezrobirea de păcat,

Căci la aceasta-i fost chemat.



Să fii o sare ce dă gust

Și farmec sfânt societății.

Mergând pe drumul cel îngust

Presară gustul bunătății

Și-a tot ce-nseamnă har,

Ca să nu-ți fie în zadar

Trăirea, zbuciumul și mersul,

Căci Preamărindu-L pe Mesia

Și promovându-I interesul

Îi poți lărgi Împărăția.



Să fii lumină, sare și speranță

Aducător în lume de viață,

O flacără-ndrăzneață a iubirii,

Să răspândești slava măreață

A Harului și-a Mântuirii

La cei cuprinși în ghearele pieirii.

Căci nu-i vre-un rang mai glorios

Și nici n-a fost sub soare

Ca cel de rob al lui Hristos,

Nici bucurie nu-i mai mare



Ca cea de-a fi conlucrător,

Părtaș Lucrării Mântuitoare

A Preamăritului Mântuitor.

Primit-ai cinstea aceasta mare

Să fii conlucrător mereu

Cu Însuși Domnul Dumnezeu

La mântuirea omenirii...

Să nu iei lucru-acesta ușor

Cuprins de mreaja nepăsării

Că-atuncea mori cu cei mor!



Zaragoza 18/04/2012

de Ioan Hapca (Ionică)