Poezie De alegeri

Atâţia oameni valoroşi

Aşteaptă slujbe la altar

Flăcăi voinici la chip frumoşi

Iar eu pe lângă ei ţânţar.



Atâţia oameni de talent

Cu o credinţă mare

Aşteaptă startul consecvent

Spre marea lor lucrare.



Atâţia oameni valoroşi

Privesc cu dor la microfon

Îndoctrinaţi şi chiar savanţi

Când urcă sobri la amvon.



Ei ştiu gândi orizontal

Şi chiar să cânte la chimval

Iar când mă văd aşa banal

Îmi zic în sinea mea: halal!



Iar eu nu îndrăznesc să sper

A fi cu ei şi ele

Sunt un minuscul meteor

Printre atâtea stele.



N-aş vrea să stau în drumul lor

Să nu le-ncurc lucrarea

Sunt cam îngust şi n-am umor

De ce să le tai calea?



Mai bine-mi văd de drumul meu

Chiar dacă-i lung, chiar dacă-i greu

Pe cel ce-a mers chiar şi Isus

Căci altei căi nici nu-s.





*

Se caută febril un om

Măcar că nu-i departe

–O, Doamne, nu ni-l da pe el

Mai bine dulcea moarte!





Mai bine tânărul din jeep

Cu contul gras ca sacul

Şi demarajul furtunos

Noi nu vrem cu săracul.



Sau poate tânărul bogat

Ce-i scris în Sfânta Carte

Sau oratorul minunat

Şcolit la facultate.



O, Doamne, nu ni-l da pe el

Îţi cerem încă-odată

E prea timid şi mărunţel

Precis ne-o face lată.



El stă retras şi cam stingher

Şi nu prea e în formă

Iar când îl scapi pe la amvon

Cam spune de reformă.



Iar de cumva te cerţi cu el

Priveşte lung şi tace

Şi-l are pe Isus model

Iar nouă nu ne place!



El n-are nici televizor

Precum se poartă la popor

Desigur este ierbivor

Mai bine vrem pe altul.



Se caută febril un om

Să corespundă după stas

Să fie ’nalt şi nu prea gras

Şi să se uite des la ceas.



Să nu lungească-n nici un fel

Vorbirea despre Domnul

Să nu se-apuce de strigat

Când ne mai fură somnul.





*

Se caută febril un om

Măcar că nu-i departe

–O, Doamne, nu ni-l da pe el

Mai bine dulcea moarte!



Iar pastorul impersonal

Priveşte hăt , departe

Şi cântăreşte inegal

Privind adânc în noapte.



Desigur , aş putea să scriu

La nesfârşit această partitură

Să râd frumos portocaliu

De n-aş fi strâmb de gură.



Nici eu nu sunt, o spun deschis

Aşa precum Dreptarul

Mă apucai aşa de scris

Să mai împart amarul.



Şi nu e cazul s-o lungesc

O ştim cu toţii bine

De stau puţin să mă gândesc

Lungitul nu prea ţine.





P.S.

„E uşor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune

Înşirând cuvinte goale

Ce din coadă au să sune”.

M.E.



E uşor a ţine predici

Când nimic nu ai de spus

A vorbi la microfoane

Când model nu ţi-e Isus.



E uşor să faci pe sfântul

Când o luptă n-ai de dus

E uşor să iei cuvântul

Când în suflet nu-i Isus.