Poezie Marele nostru Preot

După ce-a adus odată

Preoția pe pământ

După vechea rânduială,

A venit cu-o Jertfă Sfântă

Și-a dat Noul Legământ,

Când pe cruce răstignit

Se-aducea pe Sine jertfă

Marele Preot fiind.



Ca Mare Preot aducea

Jertfa pe Altarul Sfânt,

Jertfă în același timp

Chiar pe Sine Se dădea.

În timp ce Legea a-mplinit

Unui veșnic Legământ

Temelia Îi punea

Mântuire oferind.



Azi, privim la Cer prin Har

Prin credința ce-am primit

Când Născuți din Duhul Sfânt

Am dobândit Cerescul Dar;

Și-L slăvim pe Sfântul Miel

Izbăviți deplin prin El

De tot ce ne-a despărțit

De a-L Cerului hotar.



Prin sângele jertfei Lui

Avem pe deplin iertare

Fiind pe veci biruitori

Și-naintea Domnului

Avem necurmat intrare

Primind binecuvântare

Chiar din mâna Tatălui,

Prin a Duhului Lucrare.



Moartea Sa a însemnat

O plată desăvârșită

Pentru-ntreaga noastră vină

Și pentru orice păcat.

A fost arhisuficientă

Și vrednică să satisfacă

Întreaga Dreptate Divină

Și Justiția Preasfântă.



Învierea Sa din morți

Presupune biruință

Plină de desăvârșire

Și-nviere pentru toți

Acei care prin credință

Și deplină cunoștință

S-au predat Lui și-n sfințire

Împlinesc voia-I măreață.



Învierea universală

A tuturor celor morți

Spre Judecata finală,

Este și ea-ntemeiată

Pe-nvierea Domnului

Căci El e „Fiul omului”

În mâna căruia-I lăsată

Și această judecată.



Zaragoza 15/04/2012

de Ioan Hapca (Ionică)