Poezie Din aşteptări şi din vegheri...

Din aşteptări şi din vegheri

Pe razele de Soare

Ţintesc albastre depărtări

Aripi de zburătoare.



O veste buciumând din cer

Spre-oraşe şi spre sate

Despre ceriul Adevăr

Şi sfânta libertate.



Ţi s-ar părea supuse sânt

De-un ţel şi de-o dorinţă

Din forfotirea de pământ

Şi-o carte de credinţă;



Dintr-un palat înţepenit

Religii ce-l îngână

Vrei să te crezi mai fericit

Cu vrabia în mână.



Însă un dor, însă un dor

În piept nu vrea să steie

Tinzând spre azuriul zbor

Prin cânt de curcubeie.



Nedându-ţi pace ca să fii

În starea de găină,

Vrând ochii tăi în veşnicii

Să caute lumină.



Să treci şi tu un orizont

Din iarnă-n primăvară

Un monument măreţ şi tont

În urma ta să moară.



Să nu mai fii un cineva

În ochii altor luturi,

Ci să te rupi cu-aripa ta

În proaspete-nceputuri.



Dar frica iar te-a-ncătuşat:

Ce-or zice, ah, ce-or spune

Şi-n huma ta, îngenuncheat,

Te-ngropi de la minune.