Poezie Încercările de-o clipă

Bat în porţile răbdării

Flăcări care ard mereu;

Vor ca-n harul îndurării,

Să intrăm şi tu, şi eu.



Se ridică zguduire,

Încercări se ţin în rînd

Parcă vor să ne sperie

Deseori, fără cuvînt.



Sunt trasate pe-ndelete

Şi-n familii, şi-n slujiri

Deţinînd un scop aparte

Dînd semnale în trăiri;



Căci e-aproape Ziua sfîntă,

Ţara unde-al nostru Isus

Va da pace şi odihnă

Celor ce au greul de dus.



De ce oare scrie-n Carte

Căci o clipă ele ţin?

Căci vedem că ani durează

Şi ne-neacă-n adînc suspin.



Suferinţe, bariere,

Vorbe rele între fraţi,

Fac adesea încercarea

Să dureze, nu un ceas!



Ci cînd ai crezut că trece

Vin altele mult mai mari;

Bariere se ridică

Să ne taie-naintări.



Dar se merită, mai rabdă

Frate, soră, încă puţin

Cît suntem prin astă vale

Şi apare-un cer senin.



Nu crede că-i nedreptate

Căci tu eşti mereu lovit

Şi te lupţi pentru dreptate

Iar altul te-a înjosit.



Nu privi doar suferinţa,

Vezi şi biruinţa sa

Nu îţi părtini viaţa

Căci nu poţi înainta



Faţă de acele glorii,

Faţă de măreţul har;

Tot ce suferi e cunună,

E un scump mărgăritar.



Uite, vezi martiri şi sfinţii

Ce-au sfîrşit numai cîntînd

Şi-ai să vezi că biruinţa,

Prin răbdare vine-oricînd.



Nu îţi cere preţul vieţii

În timpul ce-l traversăm

Încă tot se mai scriu graţii;

Dar noi, încă murmurăm;



Puţine slujiri cu pace

Că e ură între fraţi

Şi creştinul se întină

Cu ispite, pas cu pas.



Nu vezi veselie-n inimi,

Faţa e posomorîtă

Şi harurile-izbăvirii

Zic că nu se mai arată.



Haideţi azi, la părtăşie,

Să mai facem un altar

Deşi vremea e târzie,

Şi ne-e dor de sfînt altar;



Haideţi toţi cu mulţumire

Să-nvăluim încercarea

Care vrea să ne cuprindă

Să ne taie-naintarea.



Să clădească cerul - o oază

Astăzi, pentru fiecare,

Pentru cauze-n familii

Care trec prin încercare.



Şi cu un susur mai dulce

Şi mult mai îmbietor,

Ca să poată greul trece

Azi, al Domnului popor.



Nu-s clipe de mîngîiere

Printre fraţi şi-ntre surori

Cine leagă aceste rane

Care aşa de tare dor?



Ni se par o veşnicie

Zilele cu mici înnorări

Altădată-n mari prigoane,

Răbdai mai triumfător.



Doar o clipă mai veghează,

Doar atît, şi e de-ajuns

Căci în ceea ce urmează,

Harul Meu Îţi e deajuns.



Prin răbdare chiar de-s lacrimi

Căci cu ea toţi biruim;

Lupta celui rău dispare,

Şi tu vei primi alin.



Vijelii trec prin familii

Prin copiii răzvrătiţi

Că-i ură şi frămîntare

Dar vegheaţi, iubiţi părinţi!



Încă o clipă mijlocirea

Să mai poarte-al ei fior

Că-n curînd şi răsplătirea

Va veni pe sfîntul nor.



Faceţi-vă prieteni astăzi

Pînă greul se va sfîrşi

Cu suferinţă şi răbdare

Şi-atunci nu veţi mai cîrti.



Nu mai zicem "dă-mi răbdare",

Înţelegem preţul ei;

O iubim şi prin cîntare,

Intonăm statutul ei.



Nu mai zicem "de ce oare,

Vin atîtea încercări?"

Ochii sunt spre sfînta zare

Şi ieşim biruitori.



Chiar de ochii varsă lacrimi,

Vin zilnic biruinţi;

Tînjim după sfinte haruri

Şi-am dori zilnic, mai sfinţi.



Nu ne plîngem suferinţa,

Veşnic ne va-ncununa

Şi cu milă biruinţa,

Domnul ne-o va acorda.



Nu e mult şi se arată

Domnul slavei sus pe nor

Şi nu va mai fi-ncercare

Şi nici rănile ce dor.



Nu e mult şi veşnicia

Va începe într-o zi.

Şi nici cînd nu se sfîrşeşte,

Crede, nu te îndoi!



Nu e mult şi "MARANATA"

Imnul sfînt îl vom cînta

Vom uita cît a fost lupta

Şi durerea aici, de grea.



Ce semnale de iubire,

Ce acorduri de nespus

Vor străbate la răpire

Pe urmaşii lui Isus!



Nu e mult, mai e o clipă

Şi va reveni Hristos!

Deci acum, nu fă risipă,

Harul îţi este de-ajuns.



Rabdă-n clipa de-ncercare

Căci mai e doar puţintel

Şi curînd vine Mesia,

Ş-atunci vom cina cu El.



Când vom fi acolo-n ceruri,

Sus, mai sus, la sfinte porţi,

Ne va prinde-adînc fiorul:

Mai mult merită Hristos!



Amin