Poezie Răpirea (2)

Răpirea





Cu toţii în cer îşi îndrept privirea,

Spre tronul Marelui Împărat

El spune: Acum, va fi răpirea!

Aduc Mireasa, în marele palat.



Se pregătesc oştirile de îngeri,

Cu trâmbiţe multe de sunat

Serafimi, îngeri şi făpturi vii,

Se pregătesc cu toţii de plecat.



Cu mare slavă şi splendoare,

Veni Isus pe nori ca Împărat

Cu trâmbiţe răsunătoare,

Chema biserica ce la urmat.



Toţi ce au murit înainte se trezesc,

Iar toţi ce mai trăiesc într-o clipită

Sunt transformaţi în trup ceresc,

Zburând cu toţi spre patria sfântă



Spre El doar vin acei ce şi-au spălat,

Viaţa lor în sângele ce-a curs pe cruce

Şi-apoi născuţi din nou ei L-au urmat,

Crezând în Isus ce salvare aduce.



Dar vai! În lumea asta blestemată,

Rămân atât de mulţi aicea jos

Pe ei i-aşteaptă o mare judecată,

Căci nu au vrut s-asculte pe Hristos.