Poezie Mangaierea mea, Isus

Mngaierea mea, Isus





In inima mea, port o grea povara

A omului care mult, a gresit

Si meditez adanc, din zori in seara

Viata sa-mi schimb sa pot fii, izbavit



Ingenunchiat,cu Domnul conversez

Si ii marturisesc ce rele am facut

Multe pacate am, eu stau si meditez

As vrea sa scap de ele, sa ma schimb



Mai stiu ca este pentru mine, o sansa

Sa ma intorc la bunul meu, Isus

Stiu ca mai este pe pamant, speranta

Sa pot sa fiu cu El, la Tatal sus.



Nu-i mare lucru, asta sa pot face

Decat, pe El mai sincer sa-L iubesc

Pe cel da langa mine, ca pe-un frate

Pe Domnul de acuma, sa-L slujesc



Si slujba ce-o voi face la Hristos

Sa nu imi para grea, ci chiar usoara

El pentru mine Slava si-a dat, jos

Si pe pamant, El a venit sa moara



Prin chinuri si batjocuri a trecut

Peste faptura-I, pura, ingereasca

Prin incercari prea grele a trecut

Ca Tatal Lui, la Cer sa ne primeasca



Noi, nu am pretuit, cand am primit

Pamantul cu de toate bunatatea

Si prin neascultare am gresit

Cu totii am pierdut, Eternitatea



A noastra datorie, clar se stie

Nu are nici un rost sa amanam

Pe Fiul sa-L iubim, pe vesnicie

In slujba Lui, smeriti sa ne-angajam



Ca tot ce a facut El, pentru noi

Chiar nimeni, nu ar fi putut s-a faca

El ne-a salvat din moarte, din nevoi

A noastra viata, ii apartine toata.



Cum sa privim aceasta umilire

Cand stim ca pentru noi, El a murit ?

A dat dovada, de mare iubire

Sanse ne-a dat la Cer, la Tatal Sfant



Si tot El, ne va fi Judecator

Ca asa e drept si e cel mai corect

Prin Jertfa-I s-a facut Mantuitor

El, toate pentru noi, le face drept



Ne-a castigat prin sange si durere

Dar toate El, le-a dus la bun sfarsit

Si omenirii, El a dat putere

Prin El si doar prin El, ne-am mantuit



Noi am scapat de moartea cea eterna

Pacatul greu, Hristos L-a ridicat

Iar noi cu totii cu credinta, ferma

Il proslavim ca Vesnic, Imparat.



amin