Poezie Ghetsimani (1)

Avem în viaţă multe haruri

Ce le primim în fel şi fel

ce ni se da asa in valuri

Şi Ghesismane, şi Betel



Trasează Domnul cu-ndurare

Atîtea oaze căci e viu!

Primim Beteluri, scări la ceruri

Dar şi un Ghesismani pustiu



Primim prin harul mijlocirii

Cintaări cîntate-n har ceresc

Şi sfaturi, şi vedenii, haruri

Şi vise ce ne limpezesc



Dar sunt şi-n viaţa noastră iată

Cum poate nici nu ne gindim

Un Ghesismani cu lupta toată

Ce poartă cel mai greu suspin



Ca şi Isus în Ghesismani

Cind cu ai săi el a intrat

În mijlocirile-n strădanii

În Duhul mult s-a tulburat



Căci cea mai mare bătălie

Acolo-a dat-o cel prea sfînt

Nu cuiele şi crucea-n spate

Ci lupta ce-a purtat-o-n gind



Acolo-nfiorarea, teama

Acolo lacrimi şi suspin

Stateau să poarte bătălia

Pentru tot ultimul său chin



Nu mai era vindecătorul

Nici cel care hrănea milţimi

Nu mai era nici chear timplarul

Ci era singur in suspin



Nu-l înţelege ucenicii

De trei ori El i-a îndemnat

Ce să se roage şi-ei ca sfinţii

Dar ei de somn sunt captivaţi



Nu mai era nicicind salvarea

Prin jertfa sfîntă-a lui Hristos

De nu se pregatea-ndurarea

În Ghesismani acolo jos



Sudoarea-i ca picuri de singe

Atît în rugă-a suspinat

Inima Tatălui se frînge

Cind se mai roagă încodat



Aş vrea sa treacă de la mine

Acest moment aşa de greu

Paharu-i prea amar, şti bine!

Nu s-ar putea să nu-l mai beau



N-a fii cumva altă salvare

La omul ce a păcătos?

Alungă-mi Tată tulburarea

Tot insista Domnul Hristos



Dar a învins....Slavit să fie

Şi crucea nu-i mai pare grea

Nici bicele cu scorpioane

Nu pot mai tare al durea



A biruit deplin în rugă

Şi îngeri din cer au venit

Ca să-ntărească pe acela

Ce să ne scape s-a jertfit



O! dragul meu, şi noi adesea

Cînd dat e-a trece prin cuptor

Nu flacăra lui arde tare

Ci lupta ceia din pridvor



Acolo e grea incercarea

Acolo-i locul cel mai greu

Şi de acolo ai salvarea

Să poţi să birui orice greu



Şi eu şi tu in Ghesismane

Am plîns stingheri făr ajutor

Dar luptă nu ne este nouă

Căci Domnul ne e ajutor



Şi eu am fost cu el la rugă

Şi ochi-n lacrimi i-am scăldat

Cind el striga prin har *veghere*

O! ce fiori m-au apucat



Valoarea ei în cintărire

Nu e cuprinsă de vre-un dor

Căci doar vegherea din iubire

Ne poate scoate-nvingători



Învinge moartea, boala lupta

Dezleagă lanţul cel mai greu

Cind poartă nu există alta

Vegherea toate le-a trasat



Căci nu-ncercarea ea în sine

O treci aşa biruitor

Ci prin vegherea din n-ainte

Se scrie punctul de-ajutor



Acolo-ntîi în Ghesismani

S-a scris salvarea pentru noi

Căci toate ce-au venit în urmă

Au curs aşa ca un şuvoi



Cum şti ca să pătrunzi Cuvîntul

Cînd Duhul strigă nencetat

VEGHEAZĂ, uite suflă vîntul

VEGHEAZĂ, e cerescul sfat



Cum procedezi, o! ce valoare

Îi dai şi cum oare-l pătrunzi

În rugă-i lupta cea mai mare

Şi o primeşti doar pe genunchi



Acolo-n odăiţa-ascunsă

Cind zici căci de toţi eşti uitat

Acolo mîna lui lucrează

Şi-ţi dă în piept divinul sfat



Acolo harul părtăşia,

Scoate din tine omul nou

Alungă şi faţărnicia

Şi-ţi dă lumină-n orice greu



Acum in prag de sărbătoare

Amicul meu vino şi tu

Proştrne-te la-a lui picioare

Vino ! te rog nu zice NU



Intră în rugă pe-nserate

Vino cu el in Ghesismani

Nu vezi afară este noapte

Şi mulţi pîndesc ca şi duşmani



Mai stai de veghe întcă-o clipă

Acum cît întcă mai e har

Mai luptă-te şi ai izbăndă

În Ghesismanul cel amar



Şi valul greu şi încercarea

Atunci le vei primi ca har

Căci prin Isus eliberarea

Ne trece veşnicul hotar

AMIN