Poezie Şi când cocoşul a cântat

Dacă te-ntreabă de-L iubeşti

Nu sări, rapid, cu gura mare

"Doamne, nici nu Te gândeşti

De mine să nu Te îndoieşti

Iubirea mea seamăn nu are!



Oh! Eu Te iubesc atât de mult

Cum, nici nu se poate spune

Mă-ncred, urmez al Tău Cuvânt

Eşti Dumnezeul meu Cel Sfânt

Cu Tine vreau să fiu oriunde!"



Nu! Nu sări, mai bine-aşteaptă

Gândeşte-te bine la răspuns

Îl ştii pe Petru cu ce grabă

Spunea "Doamne, viaţa toată

Te voi urma-Ţi voi fi supus"!



Căci, de trei ori s-a lepădat

"Eu, nu cunosc pe acest om"

Şi când cocoşul a cântat

Şi-a amintit. "Oh, mare păcat

Făcutu-I-am la al meu Domn".



La fel şi Domnul, de trei ori

,,Tu, Mă iubeşti" l-a întrebat

El, amintindu-şi de-acele-orori

Bine gândind l-ale, sale erori

A răspuns, cu grijă, calculat.



"Doamne, Tu pe toate le ştii

Ştii cât de mult eu Te iubesc

Tu, mă cunoşti din prima zi

Chiar.....mai dinainte de a fi

Ştii când stau, râd sau greşesc.



Doamne, ştii faptele mele

Şi foarte bine mă cunoşti

Sunt păcătos şi plin de rele

Căci am făcut păcate grele

Şi Tu mă-ntrebi "Mă iubeşti?"



Da! Te iubesc, e-adevărat

Şi iubirea mea e mare

Dar mă consider vinovat

Pentru tot ce s-a-ntâmplat

Şi cât ai suferit de tare".



Poate ca Petru-am fost şi eu

Cu mult mai mult, am greşit

Poate-mi-era ruşine şi mereu

Mă ascundeam de Dumnezeu.

Doamne, ce mult am păcătuit

Faţă de Tine Domnul meu.



Ca Petru bine mă gândesc

Răspund la întrebarea Ta.

Doamne, ştii că te iubesc

Tu eşti tot ce eu-mi doresc

Îmi umple Doamne, inima.



A.N

15.04.2012 Firenze