Poezie Hristos e viu, eu însumi L-am văzut!

Hristos e viu, eu însumi L-am văzut!

(Gânduri pe drumul Emausului)

Luca 24:13-35



Te-am cunoscut, Isuse,-atât de bine

Şi-am stat atât de mult în preajma Ta!

Şi totuşi, Te-am numit atunci”Străine”,

Când spre Emaus vrut-am a pleca.



Eram dezamăgit de toţi şi toate,

Singurul reazem ramasesei Tu.

Dar când văzut-am că Te-au dat la moarte,

Mi-am zis: „Nu se mai poate, nu!”



Îi las pe ucenicii Tăi de-o parte,

Că şi ei fost-au doar nişte fricoşi!

Păcat de cei trei ani şi jumătate,

Că fost-au, totuşi, nişte ani frumoşi!



O, Doamne sfinte, ce trăiri divine

Pe lângă-Nvăţătorul când umblam!

Atunci doar îmi era şi mie bine!

Ce viaţă sfântă, parcă-n rai trăiam!



Aşa-mi ziceau în gând amare glasuri,

Dar Tu, Isuse scump, nu m-ai lăsat!

De la-nviere doar câteva ceasuri

Trecuseră, dar Tu m-ai căutat!



Ştiai că-n mine sufletul se zbate,

Ştiai că ard cumplit de dorul Tău,

Şi totuşi, am voit să fug departe

Şi să Te uit, Mântuitorul meu!



Cum de-am putut să-ţi zic atunci „Străine”?

Aveam ochii atât de-ntunecaţi!

Chiar viaţa Ta ţi-ai dat-o pentru mine...

Acuma ştiu, de-aceea merg la fraţi



Ca să le spun ce mare îndurare,,

Şi câtă dragoste Ţi-ai arătat,

Că ai venit la mine, cel mai mare

Din păcătoşi. Şi totuşi, m-ai iertat!



Ai împărţit cu mine pâinea frântă,

Căci pentru mine-ai frânt şi trupul Tău!

De-aceea-ntreaga mea fiinţă cântă,

Că am rămas în legământul nou!



Alerg, ca să duc vestea cea mai bună:

„Hristos e viu, eu însumi L-am văzut!”

Şi vreau să ducem vestea împreună!

Vino şi tu! Şi tu L-ai cunoscut!