Poezie Strigate de pe calvar

Strigăte de pe calvar



La Golgota mulţimi sunt adunate,

Ei strigă cu mânie spre cel ce îl urăsc:

Coboară de pe cruce! Slăvite Împărate!

Aşa vom crede-n Tine, că eşti fiu dumnezeiesc!



Dar Isus stă pe cruce pentru cei ce în păcate zac,

Bătut şi chinuit El încă se mai roagă;

" O Tată iartă-i căci ei nu ştiu ce fac"!

Aşa striga Isus pentru mulţimea care-l neagă



Când soarele-i bătea pe trupul plin de răni,

În chinuri şi-n setat El strigă tremurând: "Mi-e sete"

Privesc cu toţi dar unul fuge înspre căni,

Dar nu-i dă apă ci oţet într-un burete.



În întuneric pe Golgota , Isus pe cruce răstignit,

Purta păcatul lumii luptând cu demonii in forţă

Apoi strigă: "Dumnezeul meu pentru ce mai părăsit",

Când Tatăl îşi întoarse pentru o clipă a Lui faţă.



Tâlharul de pe cruce striga spre Isus aşa;

Adu-ţi aminte şi de mine Doamne în împărăţia ce o ai

Isus Hristos îl iartă şi-l vrea în slavă Sa,

Şi-i spune cu iubire: "... azi vei fi cu Mine în rai"!



Când mântuirea-i gata şi totul s-a sfârşit,

Când bău tot paharul lumii de păcat amar

Cu ultima suflare striga El desluşit:"S-a isprăvit",

E strigarea biruinţei adusă de Isus la calvar.