Poezie Talantul (1)

Sunt un poet dar nu sunt prea la modă

Iar versul alb nu prea îl stăpânesc

Sunt cam banal şi nici nu am metodă

Am un defect, că scriu, precum gândesc.



Puţin cam şters şi n-am nici facultate

Iar de cultură ce să mai vorbesc?

Dar m-a chemat Isus, aşa, fără de carte,

Mi-a dat doar o poruncă: să iubesc!



Talantul l-am păstrat prea mult la naftalină

L-am învelit frumos într-un prosop

Prea grijuliu să nu-l mănânce vreo molimă

L-am îngropat adânc de tot, chiar sub un plop.



Dar într-o zi un gând mă copleşeşte

Să îl dezgrop şi chiar să-l activez

De-atunci chiar că talantul mă uimeşte

L-am pus, de-atunci, la treabă, şi cu el lucrez.



Sunt un poet, dar nu sunt prea la modă

Şi nici nu scriu deloc pentru succes

Cam agramat şi nu prea am metodă

Dar vreau să-nvăţ şi sunt chiar în progres.



Nu vreau să ştiu deloc nici de tipare

Şi nici nu spun c-aş fi desăvârşit

Declar război păcatului din mine

Scriu şi semnez: Hristos m-a mântuit!