Poezie Manifest (1)

Noi suntem fiii Învierii

Smulşi pe vecie din mormânt

Şi Primăvara primăverii

Vestim întregului pământ.



Cristos prin Duh ne e Păstorul

Ducându-ne spre zori de zori

Să ne-ntâlnească viitorul

Cu prospeţimea de splendori.



Lăsându-ne jalnicul nimeni

O viaţă nouă nou trăim

Pe crucile-adâncite-n inimi

Noi răstignirea o citim.



În Viaţă ne-a-mbrăcat Credinţa

Înaripându-ne cu zbor

Să treacă aripă fiinţa

Prin Ţara veşnicului dor.



Dor de sinţenie şi Lumină,

De-nţelepciunea lui Isus,

De înţelegere deplină

A-Mpărăţiilor de sus.



În trai senin de Libertate

Gândim, visăm şi cuvântăm

Puterea Dragostei de frate

În inimi sincere purtăm.



Purtând Cuvântul nu cu gura,

Ci-n slova aspră de proroc,

Înveşmântaţi cu armatura

Vom trece şi potop de foc.



Ni-i dat aşa, aşa-nţelegem

În duh, în suflet şi în gând

Eliberaţii de sub Lege

În Înviere triumfând.



Păşi-vom astfel prin milenii

Totali ai Domnului soldaţi,

Senine rugăciuni eterne,

Creştini de Viaţă înălţaţi.