Poezie Oglinda minune

Cine sunt eu?

Sunt o oglindă spartă

A mai rămas din mine

Doar o toartă,

Iar cioburile sparte,

Au cam sărit aiurea...

Depinde doar de unghiul

Din care a lovit securea .



Cine sunt eu?

Ce bună întrebare!

Sunt om ca tine

Şi ca orişicare;

Am doar o gură,

Şi două picioare .



Unii, mă văd

Un individ rapace,

Complet închis

În propria-i găoace;

Depinde doar de unghiul

Din care tu priveşti,

Depinde şi de ciobul

În care tu citeşti.



O, de-aş putea odată

Cumva a recompune

Din cioburile sparte

Oglinda cea minune!



O fi doar o idee?

Să fie doar un vis ?

Există mântuire!

Există paradis!