Poezie Mai opreşte-te

Mai opreşte-te





Bănuiesc că nici n-ai observat

Că pretutindenea e primăvară...

Să fii oare prea îngrijorat?

De nu vezi cât de frumos-i afară!?



În fond, pentru ce atâta alergare?

După nişte lucruri care pier,

Sau nu ştii că la plecare,

N-ai să duci nimic în cer?



Mai opreşte-te lângă o floare...

Să-i simţi al ei miros,

Mai stai lâng-o apă curgătoare

Meditând la viaţa ta mai serios.



Mai opreşte-te să vezi a cerului culoare

Dar ridică-ţi fruntea din pământ,

Şi mai lasă vântul să-ţi dea o-mbrăţişare

Pe melodiile ce se-aud din crâng!



Mai opreşte-te şi-aruncă o privire în natură

Ca să vezi cum mâna Lui cea tare,

Se-ngrijeşte de orişice făptură

De la cea mai mică, pân’ la cea mai mare.



Opreşte-te şi tu din mersul tău...

Şi-arunc-asupra Lui a ta îngrijorare

Căci El Însuşi, Dumnezeu...

Vrea să-ţi lase pace şi-uşurare!



~Amin~