Poezie Vestea bună, a izbăvirii

Vestea bună, a izbăvirii



Vestea bună, a izbăvirii

Astăzi peste tot pământul

Stăruieşte prin Cuvântul

Cel mai dulce-al înfrăţirii,

Căci e ziua,... mântuirii,

La bază având legământul.



Şi ea cheamă la credinţă

’N jertfa cea de la Calvar,

Să primească sfântul dar

Pe-orice om prin pocăinţă

Cât stăm sub făgăduinţă,

Cât mai este timp de har.



Vestea bună, a iertării

Din moarte şi din păcat

Pentru-orice om vinovat,

Poate fi ceasul salvării

Cu preţul răscumpărării,

Ce Tatăl ceresc L-a dat,



Când pe cruce Hrist Isus

Prin viaţa Sa L-a plătit,

Ca să poţi fi mântuit

’N paradisul cel de sus,

Prin jertfa ce S-a adus,

Ca un Miel neprihănit.



Vestea bună, a salvării

A triumfat spre măreţie

Fiind ceasul de bucurie,

Când în ziua încercării,

S-a dat start eliberării

În drumul spre veşnicie,



Căci Isus Domnu-a-nviat,

Aducând la-ndeplinire

Planul sfânt de mântuire,

Cum a fost el programat

Şi la cer sus, S-a-nălţat,

Cu-a Sa proprie jertfire.



Flavius Laurian Duverna

31 octombrie 2012