Poezie NOE (1)

NOE





Lumea mult de tot s-a stricat

Pe Dumnezeu l-a intristat

Astfel ca El a hotarat

Sa nimiceasca acest, pamant



Dar aici pe pamant statea

Un om bland, care asculta

Acesta Noe, se numea

El cu familia, locuia



De aceea bunul Creataor

Vedea cu drag al sau viitor

Noe devine constructor

Al tuturor, timpurilor



Noe, intra in ascultare

Chiar dupa planul de salvare

Dumnezeu a poruncit

Sa fie un vas, construit



Ca sa poata adaposti

Vietuitoarele, lumii

Dar Noe si cu casa lui

Au fost in planul Domnului



Dar Noe, totul pregateste

Pe Dumnezeu il multumeste

Si multi ani Noe, acum munceste

El zi de zi, tot pregateste



Si oamenii, toti se mirau

Cu toti pe Noe, intrebau

La ce bun un vas asa, mare

Cand nu se vede, nor de ploaie



Cu fiii lui, Noe muncea

Ei, de-a lor tata asculta

Si ei lucrau nu se lasau

Doar cand munca, o terminau



Noe de Domnul, vorbea

Dar lumea nu-l asculta

Ci din contra, il radea

Si derau toti il vorbea



Cand lucrarea au terminat

In arca toti au intrat

Cu tot ce au programat

Dupa planul capatat



Dupa planul cel primit

Care, e desavarsit

Dumnezeu usa, inchide

Nimeni, n-o poate deschide



Ani multi de lunga rabdare

A fost barca-n asteptare

Pentru cei ce vor salvare

Sa se urce fiecare



Numai opt, au ascultat

De Tatal s-au bucurat

Ceilalti, nu au ascultat

De la moarte, n-au scapat



Dumnezeu n-antarziat

Multe zile a plouat

Apele s-au ridicat

Si lumea s-a inecat



Apele se ridicau

Muntii, ii acopereau

Oamenii toti disperau

Si in usa toti, bateau



Dar acum era tarziu

Dumnezeul din cer, viu

El zice si implineste

Niciodata nu greseste



Lumea El a pregatit

Prin Noe, neprihanit

Pentru omul pacatos

Salvarea, este Hristos.



amin