Poezie Cruci de lemn

Cruci înalte şi barbare

În privirile mulţimii

Semne ameninţătoare

Pentru pedepsirea crimei.



Viaţa care viaţă nu e

Toată-n răutăţi strâmbată

Sus pe cruce-i prinsă-n cuie

Pentru-a fi aşa-ndreptată.



Un exemplu ce învaţă

Legea cum poate răspunde:

Răul cât ma sus se-nalţă

Să nu poată-a se ascunde.



Cine-ncalcă omenia

Omenirea să nu-ncurce

Făptuind nemernicia

Este spânzurat pe cruce.



Şi atâta lume vine

De prin gloată ca din pândă

Să admire chinul bine

Celui ce-şi primi osândă.



Şi vor râde în plăcere

Că nu ei se-ndoaie-n în moarte,

Ci în viaţă şi putere

Sunt de cruce-aşa departe.



Dar din starea lor de nimeni

Cu religia de minte

Nu-şi văd: mor pe cruci din inimi

Sufletele răstignite.



Fiindcă Viaţa nu le-atinge

Şi habar n-au de Iubire,

Iar din răni nu curge sânge –

Frică doar din linguşire.



***



Iar că mâine-i sărbătoare,

Au venit oameni de treabă

Crucile să le coboare –

Lemnul un folos să aibă.



Şi-n făcliile lor sacre

Li-i privirea uluită:

Că o cruce ca în lacrimi

Este toată-nmugurită!