Poezie De Paşti (1)

Încreştinez acum, de Paşti,

Un gând, ştiind că, din lumină,

Tu, Doamne, vrei să mă mai naşti

Făptură nouă, fără vină.



Mă răstignesc de orice gând

Şi planuri omeneşti, mărunte

Când mi se-aşează, rând pe rând,

Cununi pe-nsângerata frunte.



Şi nu mai vreau frânturi de vreasc

Şi omenesc în piept să-mi zbiere

Acum când timpu-i să renasc

Din răni şi plâns spre Înviere.



Îmi pun pe umăr multe cruci

Şi vreau să beau întreg paharul

Privindu-Te, Isus, cum duci

Povara mea ,urcând Calvarul.



Cu sufletul pierdut în mări

De-nfrigurări şi-nlăcrimare,

Din ale mele-ndepărtări,

Eu vin la cruce spre iertare



Şi nu mai vreau în felul meu

Să mai străbat cărări străine,

La Tine, Fiu de Dumnezeu,

Aduc un suflet de suspine.



Mă las cu Tine răstignit

Să fiu angelică zidire

Când ştiu că tot ce-ai pătimit

E un izvor de mântuire.



Încreştinez acum, de Paşti,

O lacrimă curgând pe faţă

Şi-aştept smerit să mă renaşti

Pe-un drum curat şi-o nouă viaţă.