Poezie Templul (1)

Dumnezeu mi-a dat un templu

E din lut, dar minunat

Şi încet, şi cu migală,

Chiar Isus l-a modelat.



I-a făcut chiar şi picioare,

Două mâini şi chiar urechi,

Şi doi ochi ca două stele;

Este templul cel mai vechi.



L-a clădit pe veşnicie

Chiar din lutul cel banal

Nu mă satur să-l contemplu,

Că-i făcut fără egal.



L-am primit ca dar de nuntă

Să-l păstrez sfânt şi curat

Mi l-a dat chiar Creatorul

Cel ce-n palme m-a săpat.



Şi-un veşmânt pe veşnicie

De un alb imaculat

Chiar din raze de lumină

Ca să fie unicat.



Mi-a făcut şi o soţie

Dintr-o coastă, ce să spun...

Ne-a unit pe veşnicie,

Doamne, cât eşti Tu de bun!



Templul Tău pe veci să fie,

Eu pe veci Îţi sunt dator

Ţi-L dedic cu bucurie,

Scumpul meu Mântuitor!