Poezie Noapte-n beznă

Noapte-n beznă, noapte sumbră

Cu lumina de făclie

Tu eşti toată numai umbră

Prinsă-n frică şi hâtrie.



Furişată printre case

Cu ochi mici şi reci de şarpe

Cu-ncolţirea veninoasă

Dai să-l otrăveşti pe-aproape.



Aciuată de lumină,

Calculată-n greul minţii

Vrei să vezi sunând în mână

Zăngănindu-se arginţii.



În privirea ta gălbuie

Suflete ce nu distinge

Nici de-o importanţă nu e

Ruga în sudori de sânge.



Admiri rugi să se contemple

Care pot cerându-şi parte

De pe scenele din temple

Viersuită după carte.



Doar credinţe de Pisanii

Lustruite prin fardare

Ce pot strânge stime, banii

Le socoţi folositoare.



Când religia s-aprinde

Cu entuziasm în minte

Cumpărări de om din vinderi

Le socoţi foarte cinstite.



În dispreţ uşor ţi-i râsul

Pentru spaima cea firească,

Dar de ură eşti cuprinsă

Cineva de te demască.



Tremurândă toată-n ciudă,

Blestemând cu gura-n bale

Tu sculptezi o cruce crudă

În lumini artificiale.



Iar cucoşii când cântară,

Tu ai strâns uşor din umeri:

Pocăinţa cea amară

Chibzuită nu o numeri.



Pâra şi cu linguşirea

Este starea-ţi cu folosul

Şi ilară ţi-i Iubirea,

Şi măreţ îţi e fălosul.



Cu-orice preţ – doar înălţare

Şi orice metodă-i bună

Să te facă doar mai mare-n

Vânzoleala de tribună.



Serioasă şi-nţeleaptă

În trufie şi putere...



Laţul însă te aşteaptă-n

Dimineaţa Învierii.