Poezie ....nevrednică mai sunt!

O Doamne, cât de nevrednică mai sunt

Şi făr-de-nţelepciune

Oricât am încercat şi-am tot făcut

Nimic n-am făcut bine.



Orice aş face, nevrednică mă văd

Chiar şi cu ochii-nchişi

Aş vrea ca, în orice loc eu o să merg

Paşii mei de Tin' conduşi.



Învăţ să fiu umilă şi mă smeresc

De orişice grandoare

Mă proştern în Faţa Ta, mă pocăiesc

Şi Ţie-Ţi cer iertare.



O Doamne, tare nevrednică mai sunt

Şi tare-aş vrea să nu fiu

Doamne, dă-mi înţelepciune să pătrund

tainele şi ce nu ştiu,



Tu Doamne, să mă înveţi, să îmi araţi

Să fiu demnă de Tine

Pentru tot ce am greşit, Tu să mă ierţi

Cuvântu-Ţi mă aline.



Eşti Dumnezeu, cel plin de bunătate

De milă şi-ndurare

Te recunosc ca Domn al meu în toate

Puternic eşti şi mare.



Slăvit fie în veci preasfântu-Ţi Nume

Domnul meu Isus Cristos

Sunt roaba Ta şi vin acum anume

Doamne, mulţumesc frumos.



A.N

11.04.2012 Firenze