Poezie Seara de inviere...

Este intuneric, afară privesc,

Şi văd luminiţe, lumânări zăresc…

Oamenii se-adună peste tot acum,

Este zarvă multă, muzică pe drum…



Oare ce se-ntamplă, ce-i cu toţi acum

De ce sunt afară, de ce sunt pe drum?

De ce au aprinse lumânări în mâini

Şi de ce toţi spun, că au luat “lumini”?



Fiecare vrea s-o ţină aprinsă,

O feresc de vânt să nu fie stinsă…

Să le lumineze drumul până-acasă,

Îşi poarta “lumina”

să le ierte vina…



Oare asta-i tot, doar o lumânare...

Să o ţii aprinsă, asta-i sărbătoare?

Să treci pe sub masă, să te spovedeşti

Şi plecând acasă, la fel să trăieşti?



Ce-nseamnă lumină? Domnul nostru spune :

-Voi sa fiţi lumini, străluciţi în lume!

Nu s-aprindem toţi câte-o lumânare,

Noi să fim lumini pentru fiecare!



Prin trairea noastra s-aratăm lumină,

Şi să reflectăm dragostea divină…

Asta este tot, noi să fim lumini,

O flacără vie pe drum printre straini…