Poezie Vasul meu de alabastru

Vasul meu de alabastru

Plin cu mir de nard curat

Ţi L-am dăruit Isuse

Căci Tu m-ai răscumpărat.



Vasul meu de alabastru

Plin cu mir mirositor

Ţi L-am dăruit Isuse

Căci Tu mi-eşti Mântuitor.



...Stam atunci , încremenită ,

Când în faţa Ta m-au dus

–Vezi, femeia desfrânată?

Să vedem ce ai de spus.



A fost prinsă în adulter

Pe când fapta săvârşea

E femeia de moravuri

Ce o ai în faţa Ta.



Pe o astfel de femeie

Moise-a zis s-o omorâm

Să ne spui a Ta părere

Ca să ştim ce hotărâm.



…Stam , aşa , încremenită ,

Între cei ce mă pârau

Nefiinţa-mi da târcoale

Când viaţa mi-o cereau.



De la viată-mi luam adio

De la fraţi şi de la sat

Nu întrezăream să fie

Vreo speranţă de scăpat.



Chiar şi Simon fariseul

Ce de mine-a profitat

Cel ce mi-a jurat iubire

Cel mai mult m-a condamnat.



Numai Tu de Unul singur

Cu un calm împărătesc

Ai respins acuzatorii

Şi astfel acum trăiesc.



N-am să înţeleg vreodată

De ce nu m-ai condamnat

N-am să înţeleg iubirea

Ce de moarte m-a scăpat.



Nu va înţelege nimeni

Cât de mult eu Te iubesc

E o taină pentru oameni

Că eu astăzi mai trăiesc.



Viaţa mea scumpe Isuse

E ascunsă-n viaţa Ta

Voia Ta de-acum cu mine

Să se facă cum vei vrea.



Darul meu , scumpe Isuse ,

Este poate ne-nsemnat

N-am mai mult, te rog mă iartă ,

Este totul ce Ţi-am dat.



Munţi întregi de diamante

Şi de aur de Ţi-aş da

Tot n-ar fi destul să şteargă

Un păcat din Cartea Ta.



De vor râde fariseii

De mă vor batjocori

N-are nici o importantă

Eu prin Tine voi trăi.



Ne-nţeles de-o lume-ntreagă

Când spre cruce ai păşit

Te-ai înseninat o clipă

Când pe mine m-ai zărit.



Un tâlhar, o depravată,

Şi vreo doi, trei ucenici

Mama Ta şi un apostol

Ţi-au rămas atunci amici.





Dar când vei veni în slavă

În împărăţia Ta

O mulţime nesfârşită

Te va binecuvânta.