Poezie Pe muntele Golgota...

Pe muntele Golgota...



Pe muntele Golgota-ntre tâlhari

Isuse Doamne, Tu-ai fost pus!

Atunci când crucea, de cei mari

De jos, cu ură-a fost’nălţată sus,

În rându-acelora, fără de lege

Cei ce n-au vrut, a Te-nţelege

Te-au numărat, ca şi-un intrus!



Prin pizma lor, cea-nverşunată,

Mândri, ei Te-au urât fără temei

Şi-au tras spre ei o mare gloată

Să strige tare: ,, moarte victimei

Ce S-a făcut pe Sine Dumnezeu!”

Când strigătul a ajuns la apogeu,

Pilat, a-ndeplinit cerinţa gloatei.



Pe muntele Golgota-n răstignire

Mai marii lumii atunci Te-au pus,

După ce-n semn de batjocorire

Te-au pălmuit, Te-au luat în râs,

Şi Ţi-au făcut din spini cunună

Cum c-ai fost Rege, ei să spună,

Vroiau s-afirme, că Tu-ai spus!



La ai Tăi dragi, Doamne-ai venit,

Dar ei n-au vrut să Te cunoască

Chiar de dovezi multe-ai pregătit,

N-au vrut totuşi, să recunoască,

Deşi ai fost, şi eşti de la început

Acela care, prin Tine s-au făcut

Toate,-n voia Ta Dumnezeească!



Flavius Laurian Duverna

11 aprilie 2012