Poezie Strigarea (1)

In miez de noapte, parca

Se-aude o strigare

Si-n gandul plin de freamat,

Se naste o-ntrebare:



Esti gata sa raspunzi chemarii

Sau zaci in bezna si-n pacat?

Sau, cel putin, auzi chemarea,

Ori esti de rele ingropat?



Te cheama astazi Domnul,

Te cheama Tatal tau

Grabeste de-I raspunde

Nu-L amana mereu!



Indreapta-ti azi, privirea

Spre Domnul Dumnezeu

Si recunoaste-L astazi

Ca Salvator al tau!



Mai poti sa-I iesi in fata-I

Sau estiranit si gol?

Poti sa raspunzi chemarii,

Sau te tarasti prin mol?



Ridica-te spre Domnul

Din starea ta de jos

Caci astazi se mai poate

Salva un pacatos!



Lui, bratu-I e puternic,

Si mana-I nu-i prea scurta

Iar poarta e deschisa,

Vino acum si intra!



El te primesta si te iarta

De vii smerit, cu pocainta

Si ca sa-I multumesti, de-acuma,

Slujeste-I cu recunostinta!



Caci doar la Domnul e iertare

WSi voia si infaptuirea

Deci, roaga-te de-a pururi frate

Sa iti pazeasca-ntreaga firea



Fii gata cand strigarea sfanta

Va rasuna de sus, din zare

Si de pe acum, albeste-ti haina

Sa-ntampini marea sarbatoare!