Poezie Nu pentru-a noastre fapte bune

Nu pentru-a noastre fapte bune

Deut. 9:6: “Să ştii, dar, că nu din pricina bunătăţii tale îţi dă Domnul Dumnezeul tău acea ţară bună ca s-o stăpâneşti; căci tu eşti un popor tare încăpăţânat.”

Ţiţ 3:5,6: „El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;



Nu c-am trăit viaţă curată,

Iertare Tu ne-ai dăruit,

Căci firea noastră vinovată

Pe crucea grea Te-a pironit!



O, nu neprihănirea noastră,

Căci noi aveam cuget murdar!

Ci mila Ta, dumnezeiască,

Ne-a dat deplină pace-n dar.



Nu c-am trăit în ascultare

De-al Tău cuvânt, ce ne-a vorbit,

Ci pentru harul Tău cel mare,

Prin jertfa Ta, ne-ai mântuit.



Nu c-am trăit fără păcate,

Tu ne numeşti neprihăniţi,

Ci pentru marea-Ţi bunătate,

Ne vrei să fim popor de sfinţi.



Nu pentru faptele curate

Am fost noi binecuvântaţi,

Ci infinita bunătate

A, Ta, Doamne, ne-a făcut fraţi!



Nu pentru-a noastre fapte bune

Suntem copii ai Domnului,

Ci El a vrut să ne adune

Pe toţi, la umbra crucii Lui.



Nu c-am fost buni, ne-ai dat de toate

(Am fost nişte-ncăpăţânaţi!)

Că ne-ai iubit, ne-ai scos din moarte

Si-am fost cu duh sfant botezati.



Nici chiar lăstarul de credinţă

Ce-n suflete ne-a odrăslit,

Nu-i din a noastră străduinţă,

Ci-i tot un dar de sus venit.



Nu pentru-a noastră ascultare,

Un nou destin etern ne-ai dat,

Ci Duhul Sfânt, cu-a Sa lucrare

În noi făpturi ne-a transformat.



Nu pentru meritele noastre

Ne vei lua la Tine-n cer,

Mai sus de zările albastre,

Ci pentru cel mai sfânt mister:



Acela, că-n iubirea-Ţi mare,

Tu ne-ai numit mireasa Ta!

Nemărginita Ta-ndurare

Ne face demni de slava Ta.