Poezie El a murit fiindcă ne-a iubit!

Pe drumul care duce spre dealul Căpăţânii

Trecea Isus purtând păcatul omenirii...

Ducea pe umeri crucea, scuipat...batjocorit,

De cei ce altădată cu ramuri L-au primit!



Pe fruntea Lui coroana de Rege, e din spini,

Se-amestecă sudoarea cu picuri de rubini,

Şi crucea-i tot mai grea iar rănile Îl dor...

O, câtă suferinţă în trupul muritor!



Ce cruntă blasfemie să răstigneşti Iubirea,

S-o pui între tâlhari...când Ea e Nemurirea!

Trei cruci se văd în zare, iar una-i pentru El,

Acel ce s- a jertfit...Hristos Emanuel!



Pe lemnul suferinţei Isus îşi bea paharul...

Întreaga omenire şi-a pus în el amarul.

Ar vrea să-l dea deoparte...e-aşa de greu să-l bea...

Dar resemnat oftează: "Să fie voia Ta!"



Se zguduie pământul şi soarele se-ascunde,

Adânc fior de groază norodul îl pătrunde:

"Era cu-adevărat un Fiu De Împărat

Dar noi L-am dat la moarte şi nu L-am ascultat!"



E pus într-un mormânt, El, Fiu de Dumnezeu,

Luând cu El, acolo, păcatul lumii, greu,

Dar s-amplinit scriptura când în a treia zi

A înviat din moarte, Hristos din veşnicii!



Un strigăt se aude ţîşnind către înalt:

"Isus e viu! E viu! Din morţi a înviat!"

Se bucură creştinii în noua dimineaţă

El a trecut prin moarte şi ne-a adus viaţă!!! Amin!



Vulcan-10-04-2012

Mary