Poezie De la carul tras de boi

De la carul tras de boi

De la praf , de la noroi

Am ajuns să navigăm

Printre stele să zburăm

Să lansăm şi sateliţi

Pe orbite învârtiţi

Să dormim mai liniştiţi.



Alergăm cu sarsanale

Pe şosele magistrale

Cu viteze colosale

Într-o ordine nebună

După praful de pe lună .



Uite, că ni l-am adus!

Chiar aşa cum ne-am propus

Praful lunii

Cel de soi

Necălcat de car cu boi.



Am lăsat

Boul putere

Şi i-am spus :

La revedere!

Cale lungă şi bătută

Cin-te prinde, te sărută!



Dar când luna mea străluce

Îl zării la o răscruce

Şi-un moşneag ce îl conduce .



Era rumenel la faţă

Şi era tot plin de viaţă

El cânta şi fluiera

Şi cu boii săi vorbea

Şi cânta o melodie

Semănând a rapsodie .



Eu oprii caii putere

Minunat de-aşa vedere

Rămăsei fără cuvânt

Şi-mi părea că văd

Un sfânt,

Coborât jos pe pământ.



Şi mergând printre fâneţe

Moşul ,deci, îmi dă bineţe

Îmi ură de sănătate

Şi se duse mai departe .

*

El n-avea prea multă carte

Dar ştia cum să se poarte

Însă eu mare artist

Am rămas ca la dentist!

Rămăsei fără cuvânt

Căci mă întâlnii c-un sfânt

Coborât jos pe pământ!



Bunicului meu

Selejan Crăciun zis „Ulea”